Publicat de: octavianmanea | 19/01/2010

Momentul de reflux al administraţiei Obama?

 

Aşteptările pe care le-aţi dezlănţuit, indiferent dacă sunt corecte sau nu, fac prăpastia dintre bilanţ şi promisiuni imposibil de suportat. Este timpul să confirmaţi, domnule preşedinte.“  

 John Hulsman

 

Revista 22 a publicat în numărul 4 /2010 un dosar dedicat bilanţului intern al primului an al administraţiei Obama. Mai jos, contribuţia mea:

Pe 20 ianuarie 2009, Barack Obama devenea oficial primul preşedinte afroamerican al Statelor Unite. Se bucura de un nivel record de susţinere şi încredere publică: 70%. Era o figură nouă, un preşedinte care promitea o schimbare de stil şi atitudine. Candidase pe o platformă electorală orientată împotriva centrului, mai exact împotriva vechiului establishment politic de la Washington, considerat drept avanpost al Americii corporatiste, anunţând o revoluţie antisistem: „Washingtonul ajunsese să reprezinte supremaţia intereselor speciale, exemplificate prin grupurile de lobby de pe colina Capitoliului, sediul Congresului, al căror scop principal părea să fie orientarea banilor federali spre clientelele lor economice. Toate acestea au ajuns să simbolizeze decadenţa politicului, decadenţa sistemului“, spunea Tom Gallagher în paginile revistei 22. „Obamamania“- acea mitologie prezidenţială, şlefuită cu o precizie chirurgicală de tehnologia marketingului politic – a invadat spaţiul public, anunţând zorii unei noi religii politice. Efectele electorale ale discursului său programat să inspire şi să ofere speranţă, într-un timp al marasmului economic, au fost electrizante: a fost votat de 54% dintre catolici, 66% dintre hispanici, a convins 68% dintre cei care votau pentru prima dată. În plan simbolic, Obama devenise întruchiparea unei revoluţii multiculturale şi multigeneraţionale, care părea să fi dislocat America. Şi totuşi, votul pentru Obama a fost în parte un vot negativ dat bilanţului acumulat după 8 ani de guvernare republicană. Cifrele vorbesc de la sine: Clinton a lăsat un buget cu un surplus de 236 de miliarde de dolari; dimpotrivă, Bush Jr. a predat Administraţiei Obama un deficit de 1,3 trilioane de dolari. Interpretând aceste certitudini statistice, David Axelrod spunea că două mandate de guvernare republicană „au acumulat o datorie mai mare decât toate administraţiile din istoria republicii americane la un loc“.

Victoria lui Obama din noiembrie 2008 reprezintă, însă, apogeul unei înfrângeri sistematice, pe toate fronturile, a Partidului Republican. Cronologic, acest proces începe în noiembrie 2006, când democraţii devin preponderenţi atât în Senat (cu un raport de 51 la 49), cât şi în Camera Reprezentanţilor (233 la 202). Momentul este reprezentativ pentru istoria electorală a Americii, pentru că încheie 12 ani de opoziţie a democraţilor în Camera Inferioară (controlată de republicani din 1994). Mai mult, rezultatul forţează administraţia să îşi revizuiască strategia războiului din Irak, aflat în pragul războiului civil. Dezastrul electoral îl obligă pe Donald Rumsfeld să îşi prezinte demisia. Înfrângerea republicanilor este pecetluită în noiembrie 2008, când balanţa de putere politică se înclină decisiv în favoarea democraţilor, care devin majoritari în Senat (57 la 41) şi în Camera Reprezentanţilor (257 la 178). Retroactiv, putem concluziona că, în momentul inaugurării mandatului său, preşedintele Obama avea la dispoziţia sa o majoritate aritmetică ideală pentru a transforma promisiunile campaniei sale electorale în realitate.

Şi totuşi, la un an distanţă, „Da, putem“ şi „O schimbare în care credem“ par din ce în ce mai îndepărtate. Ianuarie 2010 găseşte administraţia democrată în defensivă strategică. Republicanii recuperează tot mai mult din terenul pierdut în ultimii ani. Pentru Obama, „luna de miere“ a luat sfârşit. Rata de susţinere publică a preşedintelui a cunoscut o contracţie record, coborând sub 50%, în timp ce 58% dintre americani cred că SUA merg într-o direcţie greşită. Toate acestea conturează o perspectivă deloc confortabilă pentru partidul preşedintelui, care se pregăteşte pentru primul test electoral: alegerile intermediare de la sfârşitul lui 2010. Istoria ne arată că alegerile intermediare sunt, de obicei, referendumuri care reflectă gradul de susţinere publică pentru partidul şi preşedintele în exerciţiu. Între timp, bilanţul provizoriu este mai mult decât îngrijorător: mesajul preşedintelui Obama, cel care a electrizat decisiv bazinul electoral al independenţilor, determinându-i să voteze în 2008 împotriva republicanilor, traversează o gravă criză de încredere. Aceştia se simt astăzi asemeni „unor bolnavi care şi-au pierdut încrederea în doctorul lor“ (David Brooks). O lectură atentă a statisticilor electorale ne arată că grupul independenţilor este cel care, în 2008, a înclinat strategic raportul de forţe în favoarea democraţilor. Astăzi, acest electorat poziţionat la centru devine tot mai alienat de politicile partizane ale unei administraţii mult prea de stânga, care, numai cu un an în urmă, promitea o guvernare inteligentă şi eficientă, orientată pragmatic spre reducerea cheltuielilor federale şi echilibrarea deficitului bugetar. Nu doar că acest lucru nu s-a întâmplat, dar intervenţia statului în economie a crescut alarmant, pe fondul injectării a mai mult de 787 de miliarde de dolari (fonduri federale) pentru salvarea industriei auto şi a giganţilor financiari consideraţi prea mari ca să eşueze. Angajamentul preşedintelui pentru accelerarea războiului din Afganistan şi reforma sistemului asigurărilor de sănătate vor încărca şi mai mult nota de plată federală. Şi toate acestea în condiţiile în care şomajul a atins un nivel de 10%, iar guvernul rulează un deficit fiscal comparabil cu cel din al doilea război mondial. La un astfel de deficit se estimează că, până în 2019, datoria publică va atinge un nivel de 14,3 trilioane de dolari.

Pe termen mediu, un lucru e sigur. Administraţia Obama lucrează contra cronometru. Are la dispoziţie mai puţin de 11 luni pentru a trece prin Congres o legislaţie controversată şi pentru a-şi recupera electoratul strategic. Finalul rămâne deschis. Dar dacă grupul independenţilor rămâne pe margine, sunt mari şanse ca democraţii lui Obama să aibă destinul democraţilor lui Bill Clinton, din 1994. Balanţa de putere din Congres s-ar putea întoarce împotriva preşedintelui democrat, favorizându-i din nou pe republicani. Dacă se va întâmpla astfel, agenda economică a lui Obama, lipsită de susţinere parlamentară, ar putea rămâne doar un vis frumos de campanie.

Anunțuri

Responses

  1. Sint curioasa ce spune Axelrod dupa primul an a lui Obama cu prvire la deficit. Toti presedintii, de la Washington la Bush, nu au avut atita deficit impreuna cit are Obama….Ride ciob de oala sparta.

  2. Obama e o chestie de pură imagine, nu un regim serios…

  3. Salutari,

    Eu cred ca plaja de asteptari in momentul inaugurarii lui Obama a fost uriasa, iar dezamagirea vine pe fondul acestor asteptari nerealiste si a situatiei economice dificile. Eu cred ca Obama a gresit fundamental incercand sa impuna reforma asigurarilor de sanatate intr-o formula atat de etatista in SUA. O lege atat de importanta cu un impact atat de vast nu putea fi pur si simplu adoptata in mai putin de un an. In plus graba a trezit suspiciunile electoratului republican si independent, de unde si infrangerea din Massachusetts. In continuare vad ca incearca introducerea unor obiective de politica economica de stanga, cum ar fi taxa Tobin. Cred ca una din proritatile fundamentale ar trebui sa fie investitia in infrastructura SUA si reducerea deficitului.
    In plan extern cel mai mare merit al lui Obama a constat in refacerea imaginii SUA. In schimb nici unul din marile dosare de politica externa lasate mostenire de administratia anterioara nu a fost inca inchis. Si asta nu e de mirare – este inca prea devreme! And he is bound to make mistakes.

    • Reforma asigurarilor de sanatate nu este propusa de un an. S-a incercat pe vremea lui Clinton, Johnson, etc. Aici nu e vorba de asigurarea de sanatate, ci de preluarea puterii asupra vietii oamenilor. Se incearca asta de cind socialistii au prins puterea.

      Refacerea imaginii SUA pe plan extern?? Ha, ha. Care tara iubeste America mai mult acum decit cu 2 ani in urma?? Iranul? Cuba? Venzuela? Cui ii pasa de ele?

  4. @Cristina: 1) Obama a promis la inceperea mandatului ca va trece reforma reforma asigurarilor de sanatate intr-un an prin Congres.
    2) pentru popularitatea Americii si corelatia cu venirea lui Obama la Casa Alba vezi cercetarea efectuata de Pew Research Center: Pew Global Attitudes Project – http://pewglobal.org/reports/pdf/264.pdf.

    • Cercetarea respectiva e facuta cind valul de oameni inca erau in luna de miere cu premiatul Nobel – Obama.

      Cind ma refer ca unele tari nu iubesc America mai mult, ma refer la cele din societatea civilizata. Ar fi rau ca tarile musulmane, care incearca sa distruga America, sa le placa mai mult de America, pentru ca asta inseamna ca le va fi mult mai usor s-o faca din cauza ca presedintele este las si nu va lupta impotriva lor.

      Gindeste-te, daca as fi terorist, daca as vrea sa distrug America, ce fel de presedinte mi-ar place: unul care vine sa ma caute si in fundul pesterii, sau unul care ma lasa sa trec lejer cu o bomba in chiloti?

      Si pina la urma urmei, de ce i-ar pasa Americii daca este sau nu placuta de altii?

  5. Cercetarea e relevanta pentru perceptia SUA la nivel global, nu la nivel national. La nivel national, popularitatea lui Obama a scazut intr-adevar cu o rata foarte mare, la nivel global acest lucru este putin probabil. Asta din cauza faptului ca respondentii nu trebuie in general sa suporte politicile sau esecurile lui Obama. Pentru rolul imaginii si prestigiului in politica internationala vezi lucrarea lui Joseph S. Nye – Soft Power. Indraznesc sa spun ca SUA are nevoie urgenta de imbunatatirea imaginii in lumea islamica. Cat despre nefericitul cu bomba in chiloti, te rog sa-ti aduci aminte de cel care s-a urcat pe vremea lui Bush Jr. cu bomba in pantofi. Acest tip de terorist este greu de detectat oricine ar fi la putere.
    Apropos vezi ca Obama a intensificat razboiul in Afganistan, nu l-a neglijat. De cand a venit la Casa Alba s-a marit numarul de trupe americane de acolo, s-au inzecit atacurile cu drone, s-a intensificat presiunea asupra Pakistanului pentru a lupta cu talibanii din Waziristan si au crescut presiunile asupra aliatilor occidentali de a trimite mai multe trupe in Afganistan si a angaja lupta cu talibanii.

  6. Doar la nivel national a scazut popularitatea lui Obama? Sint curioasa daca s-ar mai stringe atita lume in Germania cita s-a strins cind era in campanie acolo? Nu prea cred….citind ziarele de pe acolo.

    De ce ar avea nevoie SUA sa-si imbunatateasca imaginea in lumea islamica?

    Teroristul cu bomba in pantofi nu a fost stiut. Dar cel cu bomba in chiloti trebuia sa fie sub urmarire, in special atunci cind chiar tatal lui a sunat autoritatile. Au stiut de planurile lui, dar au fost incapabili sa reactioneze.

    Da, numarul de trupe s-a marit. Mai tirziu si cu un numar mai putin decit trebuia. Dar s-au schimbat si „rules of engagement”. Acestea sint binefacatoare teroristilor, nu armatei. Multi militari au murit din cauza aceasta. Normal ca teroristii sint multumiti.

    Uita-te la Khalid Sheikh Mohamed: culmea idioteniei. Sa-l acuzi in curte civila! Nu stiu care militar ar mai vrea sa prinda vreun terorist…

  7. Ca sa fiu rau – teroristul cu bomba in chiloti a fost scapat de ochiurile plasei elaborate in administratia anterioara.

    Cat despre rules of engagement, schimbarea lor are o motivatie serioasa – daca vrei sa castigi un razboi de gherila, trebuie sa protejezi populatia indigena si trebuie sa fii pregatit sa accepti un numar de pierderi un pic mai mare decat intr-un razboi clasic.

    Tu crezi ca cel care a planificat 11 septembrie va scapa de injectia letala daca va fi judecat de civili?

  8. Cind tatal acestuia a sunat autoritatile din timpul prezentei administratii, cind timp de un an a fost scapat din ochi de cei care trebuia sa-l supravegheze, e cam greu sa dam vina pe administratia anterioara.

    Da, schimbarea regulilor are o motivatie serioasa: viata militarilor nu conteaza.

    Chestia nu este daca va scapa sau nu de injectia letala. Chestia este ca se creaza un precedent, ca este anticonstitutional, ca poate fi eliberat pe baza unei tehnicalitati, ca le se citesc drepturile Miranda, care pune in pericol viata militarilor, ca judecata se face pe banii cetatenilor, ca are drepturi mai multe decit cetatenii americani…ca ar fi multe de adaugat.

  9. Sistemul de prevenire si strangere de informatii care se ocupa de aceste cazuri a fost facut in timpul mandatului lui Bush Jr.

    Treaba soldatilor este sa execute ordinele. Daca nu le place noua tactica sa ceara transferul sau sa treaca in civilie. A fi soldat nu este o slujba sigura – riscul sa mori este garantat.

    SUA sunt un stat de drept nu o cazarma – teroristul respectiv trebuie judecat de un tribunal civil si trebuie sa i se asigure accesul la o aparare decenta. Altfel totul se transforma in mascarada si linsaj.

  10. De cind a venit actualul presedinte, legile de de prevenire si stringere de informatii s-au schimbat, in detrimetriul Americii.

    Treaba soldatilor este sa execute ordinele, dar si treaba comandatului suprem este sa dea ordine care sa apere soldatii, nu teroristii.

    Unde scrie ca TREBUIE ca un terorist sa fie judecat de un tribunal civil si nu de cel militar, ca pina acum? Dimpotriva, doar cetatenilor li se aplica Constitutia, nu si teroristilor, pentru ca EXACT, SUA este un stat cu legi, si trebuiesc implinite.

    Niciunde nu li se da dreptul teroristilor sa fie judecati in curtea civila, ca simpli cetateni, si nu ca un teroristi.

    Teroristii au renuntat la o aparare decenta atunci cind au decis ca vor sa faca arme de terorism impotriva unei tari.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: