Publicat de: ileanaracheru | 25/08/2009

Voci critice la Politica externa a lui Traian Basescu

George Visan, civitasblog

In martie 2009, revista 22 a publicat un bilant critic al politicii externe a Romaniei in mandatului lui Traian Basescu, realizat de Ileana Racheru si Octavian Manea. Dosarul celor doi are meritul de a privi dezinhibat si nepartizan politica externa a Romaniei si de a evidentia directiile si rezultatele acesteia in timpul celor aproape cinci ani de cand Traian Basescu a devenit presedinte. In linii mari sunt de acord cu concluziile acestui bilant. Totusi, voi evidentia anumiti factori care au influentat in mod decisiv politica externa a Romaniei intre 2004 si 2009.

Un factor decisiv, dar neglijat in bilant a fost impactul personalitatii lui Traian Basescu asupra politicii externe romanesti. Rolul lui Traian Basescu in politica externa a fost hotarator in acesti 5 ani impunand optiunile si prioritatile si neacceptand abaterile de la acestea. Declaratiile sale transante si proiectele politice au marcat politica externa a Romaniei. Nu se poate vorbi de o izolare a Romaniei pe plan extern, asa cum acuza criticii sai, dimpotriva mandatul sau a fost caracterizat de activism diplomatic.

La nivel institutional, presedintele Romaniei are un rol central in realizarea/implementarea politicii externe, atributiile sale in acest sens fiind stabilite de Constitutie. Procesul luarii deciziilor in cadrul politicii romanesti presupune cooperarea a trei institutii: Presedintia, primul ministru(Guvernul) si Ministerul de Externe.

Conflictele de politica interna care au determinat destramarea Aliantei DA s-au reflectat negativ asupra politicii externe romanesti. In 5 ani, Romania a avut 4 ministri de externe: Mihai Razvan Ungureanu, Adrian Cioroianu, Lazar Comanescu si Cristian Diaconescu. Daca adaugam si interimatul asigurat de Calin Popescu Tariceanu (martie-aprilie 2007) rezulta ca Romania a avut in timpul mandatului lui Traian Basescu 5 ministrii de externe. Instabilitatea institutionla generata de frecventele schimbari de ministri de Externe, a caror calitate a variat, a afectat in mod negativ calitatea si coerenta politicii externe romanesti. Schimbarile dese de la conducerea Ministerului de Externe nu au insemnat neaparat esecuri majore in politica externa a Romaniei. Mihai Razvan Ungureanu si Adrian Cioroianu au fost victimele conflictului dintre Traian Basescu si fostul sau partener de coalitie si guvernare, Calin Popescu Tariceanu. Singurul conflict serios pe teme de politica externa dintre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu a avut loc in momentul in care primul ministru a luat decizia unilaterala de retragere a trupelor romanesti din Irak. Chiar daca Calin Popescu Tariceanu poate fi caracterizat ca fiind un politician pro-european si Traian Basescu ca fiind atlanticist tensiunile dintre cei doi nu au avut ca substrat optiunile de politica externa – politica externa a fost „victima” conflictului politic si institutional dintre cei doi.

Relatiile cu Ucraina: Nu cred ca Romania avea vreo sansa sa opreasca constructia Canalului Bastroe, chiar daca acesta ii pune sub semnul intrebarii cvasimonopolul asupra controlului gurilor de varsare al Dunarii in Marea Neagra. Romania isi poate mentine insa pozitia prin amenajari ulterioare ale cursului fluviului si prin scaderea taxelor de tranzit. Procesul castigat la Haga cu Ucraina in privinta delimitarii platoului Marii Negre este important nu pentru accesul la resursele (potentiale) de acolo, ci pentru stabilirea clara a suveranitatii Romaniei si controlul efectiv al granitei maritime. Chiar daca rezultatul procesului nu a fost din punct de vedere juridic niciodata pus la indoiala, pozitia Romaniei fiind fundamentata pe jurisprudenta Curtii Internationale de Justitie, victoria are o semnificatie morala importanta pentru romani, obisnuiti mai mult sa piarda teritorii decat sa le castige. Presedintii Viktor Iuskeno si Traian Basescu au instrumentalizat temele din relatia bilaterala pe scena politica interna, cu declaratii nationaliste, care au lasat impresia ca relatiile romano-ucrainiene sunt mult mai tensionate decat in realitate.

Romania si regiunea Marii Negre: Politica externa a Romaniei din ultimii cinci ani la Marea Neagra reprezinta un caz clasic de neadecvare a intereselor la mijloacele disponibilie. Romania a adus pe agenda internationala a UE si a Statelor Unite regiunea Marii Negre pentru a contrabalansa condominiu ruso-turc din aceasta regiune.

Greseala fundamentala a politicii externe a Romaniei la Marea Neagra a fost ca a incercat sa atraga actori din afara regiunii, fapt ce a generat la Moscova si Ankara perceptia cum ca Bucurestiul ar fi vectorul intereselor acestori actori terti. O a doua greseala a fost faptul ca Romania nu a inteles decat prea tarziu ca regiunea Marii Negre are o prioritate secundara in politica externa americana, iar Uniunea Europeana nu poate veni decat cu initiative soft, cum este Sinergia Marii Negre.

Singurul succes notabil in Marea Neagra a fost semnarea in luna iulie a acestui an a acordului de tranzit pentru Nabucco(care nu echivaleaza neaparat cu realizarea proiectului). Nabucco are nevoie de furnizori (conducta a fost proiectata inainte ca acestia sa fie identificati). In plus, Romania si celalalte tari implicate in proiect, trebuie sa concureze cu Rusia, care face tot ce ii sta in putinta pentru a-l submina.

Razboiul de anul trecut dintre Georgia si Rusia a reprezentantat o evolutie regionala ingrijoratoare. In primul rand, razboiul a aratat ca regiunea este instabila din punct de vedere politic, regimul instaurat in urma revolutiei portocalii din Georgia(condus de Mihail Saakasvili) a avut un comportament imprevizibil si periculos. In al doilea rand, Rusia este pregatita sa raspunda militar prin incursiunililor militare in regiunile separatiste ale statelor aliate cu Occidentul . In al treilea rand, candidatura Georgiei la NATO nu a garantat securitatea acesteia (si a regiunii Marii Negre). In ultimul rand, conflictul ruso-georgian a demonstrat vulnerabilitatea traseelor energetice(in timpul confruntarilor militare conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan aproape a fost taiata de atacurile aeriene rusesti).

Impactul asupra politicii externe romanesti in Marea Neagra nu poate fi subestimat, fortand practic o realinierea a acesteia. Romania a renuntat, practic, la internationalizarea rapida Marii Negre, preferand sa coopereze cu Turcia pe teme legate de securitatea regionala si energetica.

Relatiile cu Rusia: In timpul mandatului lui Traian Basescu,  relatiile cu Rusia nu s-au imbunatatit si au continuat o traiectorie descendenta. Aceasta situatie a fost cauzata de interesele divergente ale celor doua state in chestiuni considerate a fi fundamentale: internationalizarea Marii Negre, extinderea NATO in spatiul ex-sovietic, utilizarea de catre SUA a unor baze de pe teritoriul Romaniei in sprjinul operatiunilor din Orientul Mijlociu si Afghanistan, securitatea energetica si conflictul din Transnistria.

Singura pozitie comuna pe o tema de politica internationala a fost nerecunoasterea independentei Kosovo, ambele state contestand declaratia de independenta a autoritatilor de la Pristina si au sustinut suveranitatea si integritatea teritoriala a Serbiei. Ratiunile politice care au condus insa la aceasta coincidenta au fost insa foarte diferite. Romania a respins declaratia din considerente de politica interna, vazand in Kosovo o sursa de inspiratie pentru miscarea autonomista maghiara din tinutul secuiesc, si pentru a impiedica faramitarea excesiva a Serbiei (ce ar impinge-o intr-o alianta cu Rusia). Rusia vede in Serbia un cap de pod in Sud-Estul Europei pentru politica sa externa.

In timpul mandatului lui Traian Basescu atat el cat si ministrii din cabinetul liberal al lui Calin Popescu Tariceanu au sperat in relansarea relatiilor cu Rusia, in special a celor economice. Acest lucru nu s-a putut realiza din cauza intereselor divergente intre cele doua state. Accesul la piata rusa, dorit de unele grupuri de interese din Romania, acesta presupune un pret politic, care nu poate fi insa acceptat.

Declaratiile cu tenta nationalista ale presedintelui Basescu au afectat foarte putin relatiile bilaterale, fiind cel putin ignorate la Moscova, care stia foarte bine ca acestea vizau o audienta interna.

O tensionare a relatiilor bilaterale a avut loc in ultimele 6 luni( scandalul de spionaj cu legaturi la Kiev si Moscova si alegerile din R. Moldova, unde Rusia a sprijinit in mod fatis tabara comunista si a acuzat Romania pentru incidentele care au urmat scrutinului de la 7 aprilie).

Relatiile cu R. Moldova: Interesele Romaniei in R. Moldova tin de integrarea acesteia in structurile euro-atlantice si scoaterea din sfera de influenta a Rusiei. O R. Moldova ostila la granita si satelit al Federatiei Ruse ar reprezenta un risc politic si de securitate foarte mare pentru Romania. Ecuatia este complicata si de nationalism, o buna parte dintre romani fiind sensibili la posibilitatea reunificarii cu R. Moldova. Cartea nationalista a fost jucata abil de Traian Basescu in politica interna, dar cu mai putin succes in relatiile bilaterale. Declaratiile privind posibilitatea unei reunificari, chiar si in cadrul UE au agravat tensiunile diplomatice. Relatiile bilaterale au atins cel mai scazut nivel in aprilie 2009, cand guvernul moldovean acuzat Romania de instigarea la violenta in timpul protestelor de strada Chisinau si impus un sistem de vize pentru accesul cetatenilor romani in R. Moldova. Victoria opozitiei in alegerile anticipate din R. Moldova deschide oportunitatea relansarii relatiilor bilaterale.

NATO si UE: Cel mai mare succes diplomatic al Romaniei in timpul mandatului lui Traian Basescu a fost organizarea in 2008 a summitului NATO la Bucuresti. Ca membru UE, Romania are o lipsa acuta de strategie si este in continuare monitorizata la capitolul justitie. In plus, Romania a gasit cu greu sprijin din partea statelor UE, obtinand finantare pentru proiectul Nabucco dupa ce si-a utilizat veto-ul in CAGRE. Germania si Italia nu sprijina eforturile de asigurare a securitatii energetice, preferand relatiile privilegiate cu Rusia.

Romania trebuie sa „invete” sa creeze coalitii cu state membre ale UE care impartasesc aceleasi obiective pentru a-si promova interesele in domeniul securitatii energetice.

Un succes notabil la nivel european este semnarea unui parteneriat strategic cu Franta in februarie 2008.

Relatiile cu SUA: Cea mai importanta relatie bilaterala a Romaniei este parteneriatul strategic cu Statele Unite incheiat in 1997. Mandatul lui Traian Basescu reprezinta apogeul acestei relatii, fiind marcat de implicarea SUA in problemele Marii Negre si desfasurarea de trupe americane pe teritoriul Romaniei. Cooperarea cu SUA a scazut in intensitate incepand din 2008, in urma razboiului dintre Georgia si Rusia si a alegerilor prezidentiale din Statele Unite. Este posibila o relansare parteneriatului strategic in 2010, dupa alegerile prezidentiale din Romania.

In cadrul parteneriatului strategic au aparut si teme sociale cum este includerea cetatenilor romani in cadrul programului Visa Waiver. Relatiile economice nu sunt la fel de dezvoltate cum sunt cele politice si militare, principala cauza fiind perceptia oamenilor de afaceri americani potrivit careia Romania este o tara corupta.

Relatiile romano-americane ar putea fi afectate de afacerea Bechtel, care ar genera un sentiment profund anti-american la nivelul populatiei. De asemenea, achizitionarea de avioane de lupta in viitor ar putea afecta negativ relatiile  bilaterale romano americane daca in jurul tranzactiei ar plana acuzatii de coruptie sau daca Romania ar opta pentru avioane la mana a doua (intr-un contract care ar fi perceput ca fiind dezavantajos de catre opinia publica si opozitie).

Concluzii:

1. Mandatul lui Traian Basescu(2004-2009) a marcat consolidarea puterii presedintelui in procesul de formulare a politicii externe.

2. Perioada 2004- 2009 a fost marcata de o activitate diplomatica intensa.

3. Procesul de formulare a politicii externe a fost afectat de instabilitatea politica interna si de schimbarea frecventa a ministrilor de Externe.

4. Incoerentele din politica externa romaneasca s-au datorat asumarii unor obiective mult prea ambitioase, in raport cu mijloacele disponibile.

5. Temele de politica externa au fost instrumentalizate pe scena politica interna.

6. Nu se poate afirma ca Romania a fost izolata din punct de vedere politic din cauza alegerii lui Traian Basescu ca presedinte in 2004.

7. Se impune reevaluarea obiectivelor de politica externa pentru a fi in conformitate cu mijloacele disponibile.

Anunțuri

Responses

  1. La nivelul institutional, cred ca nu numai lipsa continuitatii e cauza, pentru ca ministrii vin si pleaca, dar birocratia din MAE e relativ stabila (si spun asta in oarecare cunostinta de cauza, avand relatii cu acest minister). Cred ca inca statul roman, ca entitate, nu reuseste sa isi impuna statura de entitate importanta in ecuatia politicii externe, din cauze, e adevarat, obiective (dimensiuni, aspiratii, forta, etc), dar si din cauze subiective (personal implicat in acest domeniu, stagnare/ inertie institutionala dupa integrarea in NATO si UE, ca obiective de politica externa, etc). In plus, la indeplinirea obiectivelor de politica externa participa si alte instutii ale statului (armata, MAI, serviciile, etc) Cred ca este stagnare/inertie si in interesul opiniei publice, cu toate componentele ei (presa, socitate civila, etc) in politica externa. Apropo, un sonadaj privind interesul cetateanului de rind in politica externa ar fi interesant. Sau o cercetare privind volumul stirilor externe (altele decit cele mondene/tabloide) din radio si TV, si chiar presa scrisa. Zilele trecute, singurele stiri externe au fost despre poza lui Sarkozi cu burta supta si incendiile din sudul Europei.

    Si mai sunt si alte comentarii, dar post-ul meu ar devein prea lung…

  2. […] Am vazut aceasta analiza mai intii aici! […]

  3. Nu este o analiza rea, dar nici stralucita.
    În special atrage atentia aprecierea vadit în rasparul logicii politicii externe, ca România nu ar fi trbuit sa îndrazneasca atragerea unor actori puternici externi zonei Marii Negre. Tocmai internationalizarea Marii Negre dpdv al influentelor strategice este calea care poate apara interesle nationale.
    O gafa de gândire si apreciere.

    În plus, mai sunteti si agramati:
    – „Romania a avut 4 ministrii”
    – „schimbari de ministrii”

    Descalificant.

    • Am remediat greseala. Graba explica prezenta a „4 ministrii”. Merci pentru atentionare.

  4. @Third World Forever
    Eu nu am condamnat efortul de internationalizare, am vrut doar sa spun ca acesta nu a fost bine gandit. Romania trebuia sa aiba o atitudine mai nuantata cel putin fata de Turcia, care controleaza stramtorile. O anumita tatonare cu turcii inainte de a incerca sa aduca SUA in Marea Neagra trebuia realizata. Romania a parut ca vrea sa schimbe brusc raporturile de forta din regiune, bazandu-se pe influenta unor terti si lucru asta a aprins beculetele de alarma de la Ankara si Moscova. O strategie mai inteligenta ar fi incercat sa submineze cooperarea ruso-turca in Marea Neagra. S-a mers in schimb pe ideea ca puterea SUA si prestigiul NATO si UE vor masca slabiciunea relativa a Romaniei in regiune. O alta greseala a fost faptul ca romanii au realizat de abia in timpul razboiului ruso-georgian ca Marea Neagra nu este o regiune prioritara pentru SUA….

  5. @George,
    tu spui ca: „O alta greseala a fost faptul ca romanii au realizat de abia in timpul razboiului ruso-georgian ca Marea Neagra nu este o regiune prioritara pentru SUA…”
    Cand spui „romani” te referi la opinia publica? ca la nivel institutional lucrurile au stat altfel.

  6. Cand spun „romanii” ma refer la institutiile statului care se ocupa cu formularea politicii externe si a celei de securitate nationala: Presedentie, MAE, CSAT, MAPN. Cum crezi ca au stat lucrurile altfel???

  7. Draga Domnule George Visan,
    Cred ca problema este mai nuantata decat incercati sa o prezentati.
    Washingtonul nu este un monolit de politica externa iar la Casa Alba se mai face si distinctia intre prioritatile politicii externe si interese strategice . Cred ca dupa 11 sept a fost evident pentru toata lumea, inclusiv pentru noi, care erau prioritatile lor insa interesele strategice americane la Marea Neagra sunt intr-n alt registru.
    Daca stii ca pe termen lung interesul strategic primeaza sigur ca te raportezi altfel la dinamica prioritatilor de politica externa decat in cazul unei abordari de la caz la caz.

    In privinta internationalizarii lucrurile sunt si mai fine in granulatzie, ca sa ma exprim asa.
    Intr-o ecuatie maritima cu 2 puteri regionale, 2 institutii internationale in plin proces de largire in aria respectiva si o serie de tari mici, sa stiti ca solutiile acopera un spectru mai larg decat va inchipuiti dumneavoastra.

  8. Nu sunt doua puteri regionale, ci trei importante la Marea Neagra: Rusia, Turcia si Ucraina. Romania poate fi a patra sau a treia, depinde cum evolueaza Ucraina in urmatorii ani. NATO s-a oprit din expansiune, iar UE nu este un actor cu o prezenta consistenta in Marea Neagra.

    SUA este un actor unitar in sistemul international, iar setul sau de prioritati in momentul de fata pune Marea Neagra si Romania pe un loc secund in raport cu Orientul Mijlociu, AfPak, Iran si Rusia. Caracterul secundar al Marii Negre in politica SUA a devenit evident anul trecut, in timpul razboiului Ruso-Georgian.

  9. Fain site, felicitari. Si super articolul. Citesc de multi ani, si cu placere, Revista 22, chiar daca uneori nu sunt de acord cu punctele de vedere exprimate acolo. Mai ales cu ceeace eu unul percep ca fiind o usoara „alunecare” spre marele carmaci de la Cotroceni. Dar sa alunec putin si in frivolitate: vi se pare ca, dau un exemplu, teza de doctorat in Stiinte Militare!!!!!!! la care studiaza tanara speranta a PD-L, doamna Udrea, chiar are vreo legatura cu spatiul Marii Negre? E mai mult ceva din limbajul ritualic, de lemn, al comunismului, toti sareau sa preia diverse citate din opera „genialului”. Uite de aia, si din alte cauze, precum Ridzi, Eba, precum si clanurile de protejati in afaceri, nu mai cred in marele reformator al statului de la Cotroceni.

  10. mari erori ,mari succesuri
    „1. Mandatul lui Traian Basescu(2004-2009) a marcat consolidarea puterii presedintelui in procesul de formulare a politicii externe.’

    gresit ,nici pomeneala sa se simta ceva din politica externa promovata de Traian Basescu si tot dvs spuneti in alta parte:Relatiile cu Rusia: „In timpul mandatului lui Traian Basescu, relatiile cu Rusia nu s-au imbunatatit si au continuat o traiectorie descendenta. „Aici aveti desigur dreptate(sic,succes prezidential,nu gluma)
    SPUNETI TOT DVS”Cel mai mare succes diplomatic al Romaniei in timpul mandatului lui Traian Basescu a fost organizarea in 2008 a summitului NATO la Bucuresti”
    alta inexactitate ,a fost organizat de guvern.Totuna!Si acolo a venit presedintele de atunci al Rusiei care l-a invitat oficial la Moscova pe presedintele Basescu.Intial a afost acceptata invitatia apoi Basescu a spus ca-i v a da curs in toamna.Nu a specificat de ce amana pana atunci .Va spun io:Putin schimba rolul de cel de presedinte cu cel de premier. Dupa ce s-a schimbat puterea in Rusia si a venit ca presedinte Medvedv care ,nota bene,fuse-se seful de campanie electorala al lui Putin,erau deci buni prieteni,Basescu anunta ca se duce numai pentru a negocia contractul ro cu compania ruseaca Gazprom.Desi declaratia fusese facuta in mediul romanesc Medvedv ii raspuunde tot printr-o declaratie interna citata de mediafax:”contractul Romaniei cu Gazprom, zicea Medvedev este incheiat pe 20 de ani”!Si presedintele rus nu mai adauga nimic altceva,nici veniti ,nici sa nu mai veniti!!!Vedem diferenta de inteligenta .Se intelege ca daca NUMAI pentru acest scop s-ar fi dus Basescu ,devenea inutila deplasarea.Adica,pentru cei afoni in politica externa, rusii dadeau raspunsuri indirecte nu directe si clare ca in politica de la golden slitz!
    Pentru ca trebuie sa fi prea lipsit de dexteritate ca sa nu spun mai mult ,sa realizezi,ca puterea reala continua sa fie la tot la Vladimir Putin
    Mai aveti si alte prostii acolo ,da` nu nu mai conteaza …
    george voinea-constanta

  11. […] Articolul nu apartine niciunei categorii.Politica Externa romaneasca:] https://politicaex.wordpress.com/2009/08/25/voci-critice-la-politica-externa-a-lui-traian-basescu/#co…  […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: