Publicat de: ileanaracheru | 15/07/2009

”Omul nou” si filmul comunist

Anca Alexandru, o colega de la FSP, a realizat  in Sfera Politicii o analiza foarte buna despre folosirea filmului ca mijloc de educare a ”omului nou” in perioada comunismului ceausist. Concluzia la care a ajuns Anca este ca Romanian movie was not regarded anymore in terms of art. On the contrary, it turned to be more and more „scientifically” scrutinized and used as teaching material in schools, namely in the History and Tutoring classes, seeking in this way the popularization of the rewritten historiography. During this whole process, the accent would be placed on the antagonistic relationship between Communism (seen as a good, infallible regime) and any other kind of political regime (implicitly noxious), reaching even that point in which the political gains of any other prior regimes were completely denied.

Inca un pasaj despre influenta lui Nicolae Ceausescu asupra procesului de educare prin film: Cuvântările lui Nicolae Ceauşescu au avut un ecou important în trasarea direcţiilor pe care avea s-o apuce ulterior cinematografia românească. Iniţial avem de-a face cu mitul istoric, apoi cu cel al „eroului socialist”, inalienabil, invincibil, omniprezent-clişeu reluat în filmografia românească, indiferent de tematica partinică socialistă a filmului „epopeei naţionale” sau „actual”. Tot articolul aici si cateva imagini din filmul Oglinda.

Anunțuri

Responses

  1. Ingrozitor de adevarat, nu intamplator Nicolaescu a fugit langa bunicutza KGB.

  2. Nu cumva din articolul dvs. reiese ca filmul Oglinda este un exemplu de „film ca mijloc de educare a ”omului nou” in perioada comunismului „? El e facut in 1993 si nu reprezinta decat reconvertirea lui Sergiu Nicolaescu sau mai bine zis arata oportunismul acestuia.

    • Anca Alexandru:Cu siguranta. Cazul Oglinda nu este singular, ar mai fi si alte exemple care nu privesc, neaparat, filmografia regizorului Sergiu Nicolaescu.
      Arta, in general, este aservita puterii, indiferent de natura acestuia. Luand ca studiu de caz regimul comunist, articolul meu scoate in lumina faptul ca Sergiu Nicolaescu a fost una din personalitatile marcante in epoca, privind contributia sa in cadrul sedintelor ideologice ale partidului, inclusiv ca factor de influentare a puterii.
      Dincolo de acest aspect, nu cred ca regizorul trebuie demonizat, deoarece cazul sau nu a fost singular. Este clar ca anumite evenimente istorice privite intr-un fel intr-un regim totalitar pot fi reinterpretate in momentul in care regimul respectiv se schimba. Este vorba, nici mai mult, nici mai putin, de schimbarea paradigmei. Luati in calcul, inainte de a vorbi de „oportunism”, faptul ca in timpul unui regim totalitar nu poti crea liber. In Romania comunista, regizorii puteau produce „film” doar daca se incadrau in tematica partinica a anului 1968 (altminteri, nu primeau finantare). Filmul comunist trebuia sa creeze imaginea comunismului infailibil si omnipotent. Iar dupa 1989 anumite evenimente istorice au putut fi reinterpretate in contexul instaurarii regimului democratic.

  3. Minunata analiza. Perfect de acord, felicitari autoarei! Asteptam noi studii referitoare la acest subiect.

  4. Stimata dra., as dori sa va intreb daca se gasesc la ora actuala in librariile romanesti ceva volume care sa trateze acest subiect. M-a preocupat sa citesc despre arta in timpul regimului comunist din Romania, m-am uitat cu atentie pe volumul lui Ficeac, de exemplu, care trateaza cenzura…Totusi, nu am vazut referiri privitoare la cenzura filmului. Si inca o intrebare, daca aveti cunostinta de volumele semnate recent de Andrei Gorzo si Alex Leo Serban…trateaza acestea filmele romanesti din perspectiva politica?

    • Anca Alexandru:Nu exista studii referitoare la cenzura filmului deoarece documentele disponibile la ora actuala la Arhivele Nationale Istorice Centrale se axeaza pe dezbateri ideologice, nu si pe cenzura propriu-zisa. Ca atare, cei interesati sa scrie un volum despre cenzura filmului, au, din start, un mare deficit de sursa. In plus, nici regizorii nu sunt foarte dispusi sa vorbeasca despre acest subiect( intelegeti dvs. motivele). Am avut curiozitatea sa ma uit pe ultimele volume semnate de Alex Leo Serban si Andrei Gorzo la Bookfest. Acestea trateaza filmul strict din perspectiva criticii de film, nu si din cea politica. Sa nu uitam formatia profesionala a celor doi scriitori(critici de film).

  5. Din pacate, situl recomandat nu poate fi accesat, deci nu pot citi analiza filmului.
    În orice caz, mă bucur pentru aceste câteva rânduri de pe blog.
    De câteva ore caut un registru complet al filmelor româneşti din perioada 1948-1989. În zadar.

  6. Multe mulţumiri.

  7. Un inventar al filmelor gasiti in Calin CALIMAN, Istoria filmului romanesc (1897-2000), ed Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti (disponibil la Bibl Centrala Universitara). Apoi, ar mai fi revista CINEMA, daca aveti timp sa treceti in revista toate numerele…

  8. […] justiţiei populare. După 20 de ani de la executarea Ceauşeştilor, nouă ni se mai face, încă, propagandă comunistă pe faţă, de cele mai multe ori fără atenţionări prealabile, fără note de subsol, fără revizuiri […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: