Publicat de: octavianmanea | 01/04/2009

Reteta Obama pentru Af-Pak

photo_lg_afghanistan2La sfarsitul saptamanii trecute, administratia Obama a anuntat o noua strategie pentru Afganistan si Pakistan.

In ultimii ani, Afganistanul a fost un teatru de operatiuni extrem de neglijat dintr-un motiv foarte simplu: intreaga atentie a fost centrata pe Irak. Una dintre erorile strategice majore ale administratiei Bush legate de Afganistan a fost fixarea unor obiective maximale (de tipul crearii unei democratii occidentale functionale) alocand resurse minimale. Deja Statele Unite au anuntat suplimentarea trupelor lor cu 21.000 de militari (o forta similara cu celebra “the surge” initiata de generalul Petraeus acum doi ani, in Irak). Pe fond, administratia Obama anunta si reducerea obiectivelor urmarite: nu se mai urmareste crearea unei democratii, ci eliminarea bazelor operationale ale talibanilor din Afganistan.

De-altfel, intreaga reteta de pacificare de astazi a Afganistanului imprumuta destul de multe elemente din lectiile campaniei de contrainsurgenta testate si validate la nivel operational in Irak. Recent, il intrebam intr-un mail pe Michael O’Hanlon (expert in contrainsurgenta si politici de aparare la Brookings Institution) daca lectiile campaniei din Irak sunt in marea lor majoritate transferabile la situatia Afganistanului. Iata raspunsul sau: Yes, to a large extent-especially the focus on protecting the population while building up the indigenous institutions including the army and policy.

Pasii oficiali ai noului plan, asa cum a fost detaliat de Michelle Flournoy (Under Secretary of Defense for Policy), urmeaza tendintele indicate de O’Hanlon: mai intai ceea ce dorim sa facem este sa oferim suficiente resurse strategiei de contrainsurgenta in Afganistan in asa fel incat sa intoarcem castigurile talibanilor si sa securizam populatia, in special in zonele contestate din sud si est; in al doilea rand dorim furnizarea antrenamentului necesar fortelor afgane pentru a creste rapid efectivele acestora si pentru a putea asigura in cele din urma securitatea natiunii lor. Si Richard Holbrooke, trimis special pentru Afganistan si Pakistan a precizat ca strategia de iesire a SUA din Afganistan presupune crearea unor structuri de securitate afgane suficient de puternice pentru a fi capabile sa controleze evolutiile din spatiul frontierelor nationale: putem sa plecam in momentul in care afganii pot sa-si gestioneze singuri problemele de securitate. De aceea presedintele a accentuat importanta train-uirii armatei nationale si a politiei nationale afgane. Astfel, se intentioneaza crearea, pana in 2011, a unei armate nationale de 134.000 de oameni si a unei forte de politie de 82.000 de oameni. Totodata Bruce Riedel, cel care a si coordonat procesul de reevaluare a strategiei pentru Afganistan a indicat faptul ca un element esential il reprezinta efortul guvernului pakistanez de a elimina si inchide asa numitele „safe haven”-uri controlate de talibani si Al Qaeda pe teritoriul Pakistanului, in zona tribala (FATA), aflata in afara controlului Islamabadului. Pentru administratia Obama, solutia in cazul Pakistanului o reprezinta o consolidare a capacitatilor de contrainsurgenta ale Islamabadului: „The tribal regions are vast, rugged, and often ungoverned. That is why we must focus our military assistance on the tools, training and support that Pakistan needs to root out the terrorists…We will not provide a blank check. Pakistan must demonstrate its commitment to rooting out al Qaeda and the violent extremists within its borders”. (Barrack Obama, March 27, 2009)

Teoria din spatele retetei

De cele mai multe ori, in DC, pentru a intelege mai bine politicile publice asumate este extrem de util sa identifici cu cat mai multa exactitate sursele intelectuale care le-au produs. Sa nu uitam cat de importanta a fost influenta intelectualilor neoconservatori asupra politicii externe asumate de George W. Bush dupa 11 septembrie (ei fiind, desigur, responsabili si de multe dintre esecurile sale). Cei mai multi dintre policy makeri provin din zona academica sau think-tank-uri (adevarate laboratoare de articulare a politicilor publice). Si in cazul strategiei Obama pentru Afganistan, influenta establishmentului expertilor independenti in contrainsurgenta (plasati formal in afara administratiei) asupra unor tehnocrati de top, precum generalul David Petraeus sau Michelle Flournoy este decisiva. In acest sens, John Nagl, presedinte al Center for a New American Security, un apropiat atat al generalului David Petraeus, cat si al lui Michelle Flournoy, unul dintre cei care au elaborat noua doctrina de contrainsurgenta a armatei americane, pare sa fie software-ul intelectual din spatele noii strategii. Cred ca este foarte important sa inventariem cateva dintre ideile sale pentru a intelege orientarea de fond a administratiei.

John Nagl (Washington Post, 29 martie 2009): Armatele “straine” (din afara) foarte rar castiga campanii de contrainsurgenta. Dimpotriva, acestea creeaza, ofera spatiul necesar in interiorul caruia armata gazda antreneaza si dezvolta armatele locale si fortele de politie care inving in ultima instanta insurgenta. Acest lucru se aplica in cazul Afganistanului, dar este si mai adevarat in cazul Pakistanului. Generic, armata Pakistanului a fost configurata sa descurajeze un razboi conventional cu India si este inca, in marea sa majoritate, orientata spre aceasta misiune. De aceea, a ajuta fortele de securitate din Pakistan sa invete sa desfasoare eficient operatiuni de contrainsurgenta este esential.

John Nagl (Revista 22, Nr. 14, 31 martie-6 aprilie 2009): In cele din urma, doar Pakistanul poate invinge insurgenta talibana si Al Qaeda in spatiul propriilor granite, dupa cum numai Afganistanul ii poate invinge pe talibani in interiorul Afganistanului. Totusi, exista multe lucruri pe care comunitatea internationala le poate face in ambele state…inclusiv prin pregatirea si echiparea fortelor armate pakistaneze pentru operatiuni de contrainsurgenta…Crearea unor guverne stabile in Afganistan si Pakistan, capabile sa controleze ceea ce se intampla in interiorul frontierelor nationale, trebuie sa fie prioritatea noastra constanta in urmatorii ani.

Ideea de fond care se contureaza este aceea ca modelul state slabe vs. state consolidate ramane premisa operationala de baza a politicilor de securitate ale Statelor Unite (remarcam aici numeroase elemente de profunda continuitate cu viziunea articulata de fosta administratie prin echipa condusa de fostul Secretar de Stat Condi Rice). Reteta propusa de expertii in contrainsurgenta pentru eliminarea safe haven-urilor teritoriale plasate de cele mai multe in afara controlului guvernelor centrale, este generic aceeasi: consolidarea mecanismelor de exercitare a monopolului legitim asupra violentei detinut de centru. De-altfel, Andrew Exum spunea ca “insurgentele sunt competitii pentru guvernare”, miza fiind exercitarea unui control eficient asupra populatiei si al teritoriului.

Concluzie

John Nagl (Revista 22, Nr. 14, 31 martie-6 aprilie 2009): Daca problema centrala a relatiilor internationale in secolul XX a fost existenta statelor mult prea puternice (Germania, Japonia imperiala, Uniunea Sovietica), provocarea primara a relatiilor internationale in secolul XXI o reprezinta statele mult prea slabe (Afganistan, Pakistan, Mexic). Statele slabe (incapabile structural de a-si guverna competent teritoriul national), mai degraba decat marile puteri, sunt astazi cea mai mare amenintare pentru securitatea noastra si pentru…ordinea publica internationala. Trebuie sa gasim modalitati de a consolida capacitatile de guvernare si control in aceste zone instabile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: