Publicat de: octavianmanea | 30/01/2009

Wilsonianismul incipient al administratiei Obama

Nimeni nu stie in acest moment cat de mult se va schimba politica externa a administratiei Obama.Cativa experti vorbesc de elemente de continuitate cu o serie de politici asumate de administratia George W. Bush in al doilea mandat. Iar mentinerea lui Robert Gates (ca Secretar al Apararii) si a generalului David Petraeus, in fruntea CENTCOM-ului, par sa confirme acest argument. Cu mentiunea ca Afganistanul urmeaza sa devina frontul principal unde se incearca repetarea retetei Gates-Petraeus de stabilizare a Irakului. Cert este ca operatiunile de stabilizare si doctrina de contrainsurgenta vor ramane constantele politicii de securitate nationala ale administratiei Obama.

Altii anticipeaza o ruptura majora cu doctrina razboiului preventiv, cruciadele militare de democratizare ale sistemului international, sau unilateralismul programatic al primei administratii George W. Bush. Cu alte cuvinte, o ruptura de America neoconservatoare, de America texana. Obama promite o schimbare de stil si atitudine, care sa restaureze increderea societatii internationale in puterea si obiectivele Americii. Prioritatea sa imediata va fi afirmarea unui leadership luminat care sa  revitalizeze institutiile internationale. Acestea, si nu asa numitele coalitions of willing, vor fi vehiculele preferate de noua administratie pentru a-si indeplini interesele nationale. Politica externa americana va fi orientata spre furnizarea unor bunuri publice internationale, a unor aranjamente inclusiviste care sa sprijine interesele, valorile si normele societatii statelor. Intreaga aceasta filozofie, care restabileste centralitatea institutiilor internationale in politica externa americana a fost afirmata intr-un raport publicat in iulie 2008 (Strategic Leadership: framework for a 21st Century National Security Strategy), de un prestigios think tank din Washington DC-Center for a New American Security (CNAS):

Statura internationala si pozitia strategica a Statelor Unite au atins un minim istoric. Multi dintre aliati  ii contesta motivele si metodele. Astazi mai mult ca oricand, este nevoie de redefinirea rolului global al Americii. Succesul leadership-ului Americii in timpul Razboiului Rece a rezultat in mare parte din faptul ca SUA si-a promovat interesele nationale in consens cu interesele multor alte state, prin intermediul NATO si al altor aliante, prin crearea unor institutii globale si regionale

Cred ca aceasta filozofie (acest mod de a interactiona cu lumea prin intermediul institutiilor internationale) este reprezentativa pentru administratia Obama in primul rand pentru ca marea majoritate a semnatarilor raportului sunt astazi figuri centrale ale echipei Obama: Susan Rice (cea care a prefatat raportul CNAS este astazi Ambasadorul SUA la ONU), Anne Marie Slaughter (directorul departamentului de policy planning al lui Hillary Clinton), Michael McFaul (director pentru Afaceri Eurasiatice in National Security Council) si James Steinberg (adjunct al Secretarului de Stat, Hillary Clinton). Prezenta lor in pozitii influente pare sa contureze, cel putin la nivel programatic, directiile majore, si de fapt logica de ansamblu a politicii internationale asumate de administratia Obama. Ideologic, putem vorbi chiar de o reintoarcere la wilsonianismul interventionist al anilor ’90 (cel care a definit presedintia Bill Clinton).

Numirea generalului James Jones (un veteran al NATO, care a detinut cea mai inalta functie din ierarhia sa militara) drept consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui SUA sugereaza importanta NATO in proiectiile administratiei Obama. Ce trebuie sa inteleaga europenii din aceste evolutii? Mesajul este clar: America vrea sa actioneze prin institutiile internationale, dar in egala masura si europenii trebuie sa faca mai mult, sa imparta costurile si riscurile guvernarii globale.

” Responsabilitatile cetateniei globale continua sa ne uneasca. Americanii si europenii deopotriva vor trebui sa faca mai mult, nu mai putin… este singura cale de a ne proteja securitatea noastra comuna”, spunea Obama, in toamna anului trecut, in fata a 200.000 de berlinezi.
Cum va raspunde o Europa, aflata in plina recesiune economica, unei administratii americane care ii spune ca are nevoie de mai multi soldati europeni in Afganistan, si ca fiecare stat NATO trebuie sa cheltuiasca cel putin 2% din PIB pentru a mentine capacitatile expeditionare ale aliantei? Isi vor relaxa statele europene restrictiile politice menite a limita autonomia operationala a trupelor dislocate in Afganistan? Sunt pregatiti europenii sa desfasoare misiuni de contrainsurgenta, asumandu-si totodata o distributie echitabila a riscurilor si costurilor operationale in Afganistan?

De raspunsurile la toate aceste intrebari depinde angajamentul principial al administratiei Obama fata de utilizarea institutiilor internationale ca instrumente de avansare a unor interese generic euroatlantice. Afganistanul este un astfel de test. Iar miza este insasi credibilitatea NATO. Europenii trebuie sa aleaga: vor o alianta eficienta care sa raspunda amenintarilor secolului XXI, sau o alianta orientata spre Razboiul Rece?

 

Anunțuri

Responses

  1. Doamne, ce aveti toti cu iluzia asta denumita Obama? Tot ce vad eu e un reziduu al unei epoci Bush caracterizata prin partizanat extrem si impunerea pe piata ideologica americana a doua tipuri de mind-control. That’s it! Sigur ca Petraeus va ramane, sigur ca Gates e la locul lui, politica externa americana nu va evolua dincolo de limitele impuse de necesitatile Razboiului Rece. Si, da, cred inca in Razboiul Rece, cel care a parut a nu mai exista intre 1991 si 2001…
    Din pacate, Afghanistan e un lost bet. Unica sansa de salvare a situatiei ar fi fost impunerea fostului suveran drept rege (si ala a dat coltul acum doi ani, parca), lucru care ar fi avut potentialul sa reuneasca triburile si sa elimine factionalismul. S-a mers pe mana unui individ lipsit de morga iar rezultatul se vede…

  2. In primul rand felicitari pentru lansarea blogului, atat tie cat si Ileanei.
    In al doilea rand, Octavian nu sunt de acord cu punctul de vedere exprimat in acest articol. Sunt de acord ca puterea SUA, in ciuda faptului ca este singura marea putere din sistem, a decazut. Dar, nu sustin solutia propusa- wilsonianismul interventionist.
    Trebuie spus ca situatia precara a SUA din acest moment se datoreaza in buna parte acestei doctrine. Interventionismul american cu sau fara mandatul ONU a creat situatia de fata.
    Solutia este fundamentarea politicii externe americane pe baza realismului. Si in acest sens este necesara, pe de o parte, recastigarea increderii aliatilor traditionali prin gesturi simbolice si angajamente in acelasi timp, si pe de alta parte refacere bazei de putere a SUA. Acest lucru inseamna repararea economiei si consolidarea fortei militare. Aceste eforturi trebuiesc insa dublate de o diplomatie care sa le asigure in special europenilor o anumita predictibilitate a politicii externe americane. Concomitent administratia Obama trebuie sa consolideze relatiile cu India pentru a contracara avantul international al Chinei.
    In privinta situatiei din Afgabnistan SUA trebuie sa faca doua lucruri: sa gaseasca o modalitate de a introduce in guvernul de la Kabul (lipsit si asa de autoritate in zona muntoasa) a elementelor moderate ale Talibanilor. Lucru foarte greu de realizat deoarece acestia din urma considera ca pana la urma ei vor castiga partida, prin simplu fapt ca vor continua sa existe in ciuda eforturilor de a-i disloca. Apoi, SUA trebuie sa stabilizeze Pakistanul – lucru la fel de greu de indeplinit.
    Internationalismul/interventionismul wilsonian da bine in presa si creeaza imaginea unei Americi libere, juste si puternice – dar este contraproductiv – ducand la reactii virulente de respingere din partea Chinei si Rusiei. O atitudine moderata si pragmatica, care ia in considerare intereselor celorlalti actori din sistem ar fi mai productiva in momentul de fata.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: